Books are a uniquely portable magic.

off: Titlul topicului este un citat de Stephen King.
on: Daca tot sunt noua, vreau sa va sochez din prima secunda~ Si nu. nu sunt plagiate. Eu sunt Les de Bluwin. Acesta este pseudonimul meu pentru scris.


Titlu: Ce n-a vazut Parisul...
Coperta:
Povestea in sine:
-Ah, si acum ce voi face? Cum ar trebui sa ajung pe Edgar Quinet?
Intreb cu voce tare privind nedumerita in jur. Strang cu mai multa putere manerul bagajului cand un barbat blond trece mult prea aproape de mine. Ma dau un pas in spate dar sunt uimita cand il vad ca se opreste in fata mea si ma intreaba daca ma poate ajuta. Dezaprob incepand sa tremur usor. Incepeam sa ma gandesc cum sa-i trag una cu geanta ca sa scap. Zambeste calm si-si da jos ochelarii si elibereaza doaua smaralde care straluceau puternic. Parul ii era ondulat la varfuri si statea ridicat intr-un mod elegant. O bereta neagra ca si restul hainelor sale ii impodobea capul.
-Eu sunt Pierre, nu trebuie sa-ti fie teama. Nu toti iti vor raul. Hai pana la Sena le bleu. Este o cafenea foarte draguta si cu preturi mici.
Imi arata o cladire colorata in diferite nuante de albastru. Pentru prima oara in viata m-am simtit in siguranta. I-am luat mana si merg dupa el. Inauntru era minunat. Pe pereti era desenata insasi Sena su Turnul Eiffel in spate. Pe pereti erau agatate tablouri cu fluviul in diferite ipostaze. Ma conduce pana la o masa din spate si comanda pentru mine. Am inceput sa vorbim tot felul de banalitati si zambeam copilareste cand glumeam pe tema Dominarii Supreme. Imi aminteam si acum cum s-a intins peste masa si mi-a furat un sarut scurt dar mai dulce decat mierea. Nu i-a pasat nicio secunda de lumea ce era in cafenea in momentul cand el mi-a atins buzele pentru prima oara.

< Unde nimeni nu stia
Si ne zambeam
Cand planuiam sa cucerim Vestul
Ne sarutam, nu ne pasa
De lumea ce ne-nconjura>>



De atunci, a devenit Ghidul meu. Mi-a zis sa uit total de hotel. Asa ca am stat la el. Asa ca am ramas la casa lui. Era vara si noptile ni le petreceam in mansarda printre sevaletele, culorile si pensulele sale. Prima oara cand am urcat acolo incepuse deja cu saruturile indiscrete, iar eu i le acceptam. Ii iubeam cu patima ochii verzi ca o mara de smaralde fara sfarsit asemeni Universului. Adoram sa-mi trec degetele prin parul sau blond si lung pana la omoplati. Dormeam pe podea, dezbracati si imbratisati.

<< Urcam la mine in mansarda
In noptile de vara calda
Si ne credeam doi partizani
Ascunsi in noapte
Dezbracati pe podea
Eram al tau, erai a mea>>



Imi amintesc cum ne-am marturisit dragostea unul pentru celalalt sub Arcul de Triumf. Cum ne-am promis ca vom fi pentru totdeauna impreuna. Cum ne-am fagaduit ca vom imbatrani impreuna pe veranda casei sale cu un ceai in mana asa cum am baut in prima zi, in Sena le bleu. Cum urmaream cu ochii nostri de batranei apusul care scalda Arcul de Triumf. Atunci, l-am imbratisat si i-am spus ca-l voi proteja de tot raul din lume.

< Ne promiteam sa-mbatranim
Pe o veranda la un ceai
Scaldati de soare
De raul lumii ma fereai
Sub palma ta ma ascundeai>>



In ultimele cateva zile a excursiei mele la Paris am inceput sa hoinarim fara scop pe strazile uitate de francezi. Ne plimbam si vorbeam despre tot si orice. Mereu visam la ce-mi spunea Pierre. Mereu visam la ochii sai verzi. Mereu ne intorceam in mansarda sa.

< Pe strazile uitate
In povestiri ne pierdeam
Cu ochii celuilalt visam>>



Dar, in acele momente atat de fericite nu am crezut ca va face ceea ce a facut. In ultima zi, cand imi pregatisem deja bagajele si ma pregateam sa plec mi-a zis sa merg cu el il ultimul loc care merita vazut din Paris. Ma dus la Turnul Eiffel pe care nu mi-l aratase pana atunci. Am urcat sus si am privit privelistea minunata de la picioarele noastre. Imi amistesc si acum cum a igenunchiat in fata mea si m-a cerut de sotie. L-am privit surprinsa si am... refuzat. L-am sarutat pe frunte si am plecat. Sunetul inelului care a cazut si s-a lovit de metal imi mai rasuna si acum in cap. In diamantul de pe el mi s-au reflectat vesnic dresurile rosii cu model floral si pantofii negri simpli care se indepartau. Acum, fotografiile cu Paris, gustul de madlena si parfumul de coi de portocala imi provoaca o durere sfasietoare. In acea zi i-am rupt inima in doua si i-am distrus sufletul. Ultimele sale cuvinte inainte sa sara au fost:
-Adio, mon cheri.

< Iti va reveni de fiecare data
Cand iti vei aminti
Ce n-a vazut Parisul
Doar in fotografii
Ai mai putea gasi
Ce n-a vazut Parisul
Parfumul ce-a ramas
Raspunsul fara glas>>


n/a:Versurile apartin trupei Bere Gratis si sunt din melodia “Ce n-a vazut Parisul”