Viata impotriva mea

Deci,am incercat sa imi bat si eu capul cu un fic. Pana la urma nu a iesit ceva prea reusit,dar in fine... Era sa uit,titlul ficului este by Oanny. (ii trebuia si ei macar o contributie,nu?:o3)

Capitolul 1: Inca o zi

-Ziua de azi a fost incredibila! A inceput pe cat de prost se putea! zise nervoasa Adele.
-Of, ce putea fi atat de rau? Zise Jess.
- Pai tot, m-am saturat pana peste cap de scoala.
Brusc suna un telefon.
- Scuze, este tot al meu, spuse Adele plecand trantind dulapul si vorbind la telefon.
Jess ramase cu privirea in gol dupa Adele si cand isi reveni din visare fugi spre casa.
Adele ajunse intre timp acasa,isi arunca ghiozdanul pe jos,intra in camera ei si se tranti in pat aprinzand televizorul. Nu statu prea mult si se ridica ducandu-se parca teleghidata spre fereastra. Afara totul era deprimant, plouand cu picaturi mari care se loveau violent de geam. Printr-o miscare brusca ea isi lipi mana de geam parca vrand sa atinga cateva picaturi.
Se simtea putin ciudat,dar nu era sigura de ce. Oare era de la el?Oare chiar se indragostise?. Multe intrebari ii treceau prin minte, insa nu vroia sa recunoasca ca aceste simple lucruri chiar i se intamplau si ei. Poate ea,sau mai degraba orgoliul ei era motivul. Incerca sa duca o lupta grea cu propria constiinta si gandire si parea o lupta de la inceput pierduta.
Acelasi sunet deja prea bine cunoscut se auzea,bineinteles era tot soneria telefonului care strica acea liniste perfecta.
Dupa ce Adele termina de vorbit incearca sa se intoarca la ce facea inainte,dar parca era prea agitata si nu reusea.
Ziua trecu relativ repede poate doar pentru ca mai reusi sa mai iasa putin si pe afara. Inca ii veneau prin minte acele cuvinte sau mai bine zis acele minciuni nevinovate.
- Ce ai patit?
- Nimic,nimic...Ce sa fi patit?
- Pe mine nu poti sa ma minti,stiu ca ai patit ceva.
- Nu... e doar de la scoala si oboseala acumulata pe parcursul saptamanii.
- Bine,te cred,doar promite-mi ca iti revi repede.
- Promit.
Nu putea sa isi scoata acele clipe din minte,desi stia ca poate nu erau niste minciuni
asa de mari,dar se simtea vinovata ca a dat vina pe oboseala si scoala in loc de acel sentiment puternic pe care il simtea desi nu vroia sa recunoasca,iubirea.
Pana cand a adormit i-au trecut tot acele raspunsuri prin gand,dar totusi adormind a reusit sa scape de ele si sa mai treaca de inca o zi macar aparent banala.

este foarte tare
continua tot asha!>:d<