In padure

Ma plimb prin padure, admirand copacii cand deodata, apare in fata mea un barbat inalt de 39-40 de ani care se uita spre mine.
in gand:"Am o presimtire ciudata in legatura cu acest om."
Se uita spre mine si incepe sa rada.
O:- Nu credeam ca o sa te gasesc aici, Aki.
- D..De unde imi stii numele? *incep sa tremur si ma dau cativa pasi in spate*
O:- Nu ma mai recunosti? *incepe sa rada* Pacat. Ca eu te cunosc foarte bine. Nu ma asteptam sa reusesti sa rupi blestemul, si nici nu vreau sa stiu cum. Important este faptul ca fara sau cu blestem, oricum te voi ucide. * ranjeste*
- T...tata? * corpul incepe sa-mi tremure si ma mai dau cativa pasi inapoi si imi scot sabia din teaca*
O:- Crezi ca ma poti omora cu sabia aia? * rade* Esti slaba si vei muri. * se aproprie de mine cu viteza, ma ia de gat si ma arunca in copacul cel mai apropiat* Dar, nu azi. Te voi lasa sa devi mai puternica, caci esti prea slaba sa te poti lupta cu mine. Am sa ma intorc cand vei deveni mai puternica. Oricum, vad ca ai reusit sa-ti descoperi adevarata forma. Deabia astept sa te omor. *ranjeste dupa care pleaca printre copaci*
in gand:"A fost ciudat. Chiar foarte. Vad ca va trebui sa ma antrenez."
Ma ridic incet si ma asez pe pamant privind in jur.

Apar acolo.
-Unde a disparut?

- Nu stiu. Oricum, a fost chiar ciudat. Apropo, observi ceva schimbat la mine? * ii zambesc*

-Nu observ nimic.Of, ce ti-am zis sa nu mai umbli singura?

- Stai asa. Cum nu observi ceva schimbat la mine?
Scot din buzunar o poza cu o fata care seamana leit cu mine si io arat.
- E mami. Cum de nu ai observat? M-am schimbat acum cateva ore, cred. Poveste lunga. Nu stiu de ce am ajuns aici. Am simtit ca trebuie sa vin. Am avut un sentiment ciudat.

-Mda.Acum am observat.

- Se pare ca blestemul a fost eradicat. Dar nu inteleg cum ca nu am facut nimic. Oricum, nu ne-am mai vazut de cateva zile. Ce mai e nou? * ii zambesc*

-Pai am o prietena.

- Oo, atunci e de bine * ii zambesc*. Ma bucur pentru tine. * il imbratisez* Apropo, intr-una din zile, daca ai timp, ai putea sa ma antrenezi? A zis ca se va intoarce cand voi deveni mai puternica. Dar totusi, este ceva ce mi se pare cam ciudat in legatura cu tata.

-Faza e ca eu vreau sa lupt cu el.

- Inteleg. Cred ca vei avea ocazia curand. * ii zambesc* Dar sa nu crezi ca am sa stau deoparte si sa va privesc. Si eu lupt cu tine.

-La inceput nu ca am niste intrebari de pus, apoi poti lupta numai tu.

- Bine. * ii zambesc* Deabia astept sa o razbun pe mami. Mai stii sangerarea pe care am avut-o atunci in cimitir? Era din cauza blestemului. Defapt, toate sangerarile au fost din aceasta cauza.

-Si cum ai scapat de blestem?

- Pai, asta chiar nu stiu. Acum cateva ore m-am transformat. A, nu cred ca ti-am spus de blestem pana acum, nu?

-Da, cred ca ai uitat sa-mi spui detaliul asta.

- Da, asa e. Scuze. Defapt, cred ca nu ti-am zis de el ca imi era teama de reactia ta. Oricum, vrei sa-ti spun acum?

-Sigur ca vreau sa-mi spui.

- Ok. Pai, de cand m-am nascut tata a aruncat un blestem asupra mea. Acesta trebuia sa-mi opreasca transformarea. Si pe langa asta, imi ataca inima si ma slabea. Mai era si faptul ca imi reducea durata de viata la 10 ani, dar cand mami mi-a vindecat spatele de rana pe care mi-a facut-o tata acum 12 ani, a reusit sa anuleze acel efect. Ma simteam tot mai slabita pe zi ce trece dar acum se pare ca sunt bine si a disparut. * ii zambesc*

-Mi se pare foarte cunoscut.

- In ce sens?

-Pai si eu am avut ceva de genu asta pana acum putin timp.

- A. Doar ca tu parca aveai ceva semne pe tine,nu?

-da.erau nasoale rau

- La mine nu apareau semne pe corp. Dar din cand in cand aparea un fel de lumina neagra sub forma unei bile care ma slabea. Greu. Chiar foarte. Mai ales ca nu puteam face nimic sa o opresc.