Irony of fate

Eram atat de absorbita de gandurile mele incat era sa ma lovesc cu capul de usa din lemn a micutei case unde locuiam. M-am oprit la timp sa nu ma ciocnesc din nou,dupa cum eram obisnuita. Eram total neindemanatica si nu imi era rusine sa recunosc. Am deschis usa si am intrat in bucatarie, incapere micuta mobilata cu strictul necesar. Am atraversat-o lent,indreptandu-ma spre dormitorul putin mai micut decat incaperea precedenta dar la fel de putin mobilata. M-am asezat pe pat oftand sonor cu privirea fixa in tavan. Nu aveam chef de nimic cu toate ca stiam ca ar trebui sa ma antrenez din greu.