Dragoste alba,lacrimi negre

1.Inceputul sfarsitului

Cred ca oricine ar putea scrie o poveste cu viata lui.
Desi am o viata monotona,ma incurc in detalii nesemnificative care ma fac ori sa zambesc ori sa plang..
Asa incepe totul..
Este tarziu..Imi indrept picioarele alene spre casa.Imi aud pasii intr-o liniste deplina.Decat micile pasari mai le aud,dand din aripi,zburand ori ciripindu-mi diferite sfaturi.Vantul adie usor miscand frunzele copacilor.Soarele patrunde printre crengile arborilor luminandu-mi chipul ingandurat.
Nu este nimeni in apropierea mea,asa ca acum imi rascolesc gandurile.De la o zi la alta imi doresc mai mult sa am puterea sa citesc gandurile oamenilor.Astazi as putea spune ca a fost o zi deosebita.
Eram la scoala.Urcam pe scari grabita caci se sunase si dintr-o data am fost impinsa de un baiat care fugea pe scari intr-o parte.
Am simtit cum ma rezemam de ceva..cineva.Am intors privirea si l-am vazut pe el.Deja simteam cum niste brate subtiri imi imbratisau abdomenul.M-a privit in ochi cu o privire grijulie,apoi mi-a dat drumul cerandu-si scuze.
Mi-as fi dorit sa stiu ce gandea in acele moment..magice.
Caci de multe ori putem fi dusi in eroare,dare eu stiam sigur ca il plac.Insa de cate ori incercam sa-I zic asta ma blocam.Intr-o zi mi-am luat curaj si i-am spus pe calculator,dar nu a raspuns in nici un fel.O perioada a fost mutat in capitala tarii.La inceput plangeam de fiecare data cand imi aduceam aminte.Nici nu vreau sa-mi aduc aminte cum a fost cand am aflat ca pleaca iar lama a luat contact cu venele mele.
Dupa un timp imi mai trecuse dar mi-era greu sa-i aud numele,sau sa-mi inchipui imaginea lui.
Pana cand..am aflat ca se va intoarce si am fost foarte incantata,dintr-o simpla dorinta care mi-o puneam in fiecare seara inainte de a ma culca: sa se intoarca de buna voie.
Si s-a intors.Mi-a fost si imi este greu sa-i vorbesc dar toata lumea zice ca nu intelege relatia dintre noi,de respect.Am observant de multe ori in timpul orelor la scoala cum se uita la mine caci si eu ii aruncam scurte priviri.Dar cand ochii nostril se intalneam,lasam capul in jos oftand greoi.
Mi-a dat multe semne ca ma place dar nu pot afirma asta pentru inca nu inteleg de ce nu mi-ar zice asta stiind ca si eu il plac.
Nu inteleg..

Este super real,imi place mult,bafta in continuare.

2.Banalitati mortale

Desi tuturor ni se intampla banalitati in fiecare zi,pe unii ne pot marca pe viata.M-am decis sa nu mai accord asa multa atentie.Insa nu intotdeauna ne iese totul cum ne-am propus.
Este seara,tarziu.
Dintr-o data aud telefonul sunand.Il iau in mana privind ecranul.Am vazut numele.Acum nu mai aveam ce face.Ochii mi s-au inlacrimat instantaneu.Pupila imi devenise lucioasa,iar imaginea mi se incetosa .Dintr-o data am vazut mai clar dar lacrimile fierbinti imi curgeau pe obrajii reci.
Nu am gandit nici o clipa la ce ar trebui sa fac,asa ca am raspuns.El,caci despre el vorbeam,m-a salutat,rostindu-mi numele,pe un glas foarte timid,apoi a inceput sa-si ceara scuze de ora tarzie.
Nu puteam sa-l ascult.Simteam doar niste injunghiuri din ce in ce mai mari in inima.Ma durea,ma durea chiar foarte tare..Mainile au inceput sa-mi tremure,dar continuam sa vorbesc murmurand.
Dupa cum va spuneam,o banalitate,caci el asta imi cerea,orarul pt urmatoarea zi la scoala,poate sa te marcheze.Umbland prin camera dupa orar,am simtit cum picioarele mi se inmoaie,si m-am asezat repede jos.
Am vrut sa-I dau orarul pt toate zilele,dar el cu o voce plansa,a spus ca e suficient.
Si-a cerut inca odata scuze pt ora tarzie,apoi mi-a urat noapte buna,iar eu i-am spus somn usor,el mi-a zis vise placute,apoi a inchis rapid.
Mi-am pus mana pe piept.Inima imi batea foarte tare.Am rasuflat greoi,gandindu-ma.Avea ceva in voce..inca nu pot sa-mi dau seama..
Oricum,dupa cum v-am spus,in viata sunt multe lucruri carora noi nu le dam importanta,desi daca si eu as face asa acum,mi-as pierde speranta..ca si el ma iubeste..

Ce ciudat e ca chiar real...adica nu foarte mult exagerat...cred ca daca as face un fic ar fi cu viata ta,nu a mea:))

dar ce ziceam iecare viata are cv deosebit:)).nu doar a mea.:))
ce ziceam,eu ma incurc in amanunte:))

asta pt ca InCA nu iubesti :)

3.Foaie neagra,cerneala alba

Mda..ma gandeam ca a venit timpul sa va explic titlul fic-ului meu.
Poate ca vi se pare interesant,dar ganditi intelesul lui?!Ei bine,va zic eu,chiar daca va intereseaza sau nu.
Pai poate ca toata lumea gandeste ca e o aberatie sa zici inima alba caci a tuturor e rosie…insa eu consider ca a mea e alba.E limpede,pura si decolorata de prea multe rani.Sau poate..chiar..plina de atatea leucoplaste albe incat o acapareaza.
Mda..probabil ma credeti prea “emu” ca sa imi “bandajez” inima,dar ,mda..spuneti voi ca nu ati suferit macar odata din dragoste.Spuneti-mi voi cum sa fac ca sa nu ma mai las coplesita de ochii lui verzi,inlacrimati,cand el imi arunca scurte priviri in timpul orei,dar continua sa pretinda ca nu ma place.Adica ma rog..asta da de inteles.
Asa,,sa trecem mai departe ca deja m-am abatut de la subiect..
Lacrimi negre.Pai evident in realitate lacrimile sunt incolore dar ale mele s-sau transformat de la o zi la alta in mai inchise la culoare.Cu timpul au devenit negre caci orice om are limite.Ale mele sunt negre,pline de ura si de nervi,din cauza ca lui ii place sa se joace cu mine.Ba sa-mi dea impresia ca ma place,ba ca pentru el nu sunt decat o colega,iar el nu baga colegele in seama.
Dar l-am vazut de-atatea ori vorbind cu fetele din clasa.Ma rog..poate pt ca baiatul din el vroia la fete “bune”.Dar asta este doar o scuza,caci desi pt un timp l-am crezut mi s-au deschis ochii acum cateva zile,cand l-am vazut ce subiect dragut purta el cu o amica de a mea,despre nu stiu ce.Vorbea perfect normal.
Hmm..deci ziceti voi sa nu ma oftic ca…:in concluzie..: vorbeste cu absolut toate fetele din clasa..in afara de MINE?!
In fine..ceea ce vroiam era doar sa va explic titlul..adica..poate…va va ajuta sa intelegeti mai bine..totul..adica eu si el..pt ca pt mine decat el se afla in inima mea,protejata de bandaje.
Decat el..

Oana trebuie neaparat sa pui asta pe blog

Poate am sa-l pun..nush..



4.Durerea revine cu primul avion

Off..pai cum sa va explic..povestea e mai lunga..Sa spunem doar ca dintr-o data pt mine statul de geaba a devenit o primejdie,caci aduce depresii.
Am vrut sa ascult muzica si am ascultat.Cu fel si fel de povesti de dragoste.In una dintre ele era vorba de plecarea lui.
Nu a durat mult sa-mi aduc aminte ca si eu am avut un caz dintr-asta.Cand toata lumea zicea ca o sa plece dare eu continuam sa cred ca vor sa ma faca sa sufar.Asa ca incercam sa nu-I bag in seama,sa nu-I ascult.Ar fi fost mai bine sa-mi iau totusi curaj si sa-l intreb asta chiar eu.
Caci..a doua zi banca lui a fost libera.Si am incercat sa cred ca e o coincidenta,dar nu mi-a mai iesit.Am inceput sa-mi fac singura zile negre,gandind ce e mai rau,si mi-am creat singura mari dureri de cap.Uneori lacrimam fara sa-mi dau seama.Lumea ma intreba ce am si incercam sa zic ca nimic,desi vocea mea plansa ma dadea de gol.Nu am mai putut suporta,ma simteam rau.Asa ca m-am invoit si am plecat acasa.Pe drum am inceput sa plang,fara nici o abtinere.
Intrata in casa,m-am inchis la mine in camera,si m-am ghemuit intr-un colt al camerei,strangandu-mi genunchii la cap,lasand capul pe ei si inchideam ochii strans,lacrimand,uneori mai imi vorbeam singura,spunand ca nu e sfarsitul lumii,desi imediat,tot vocea mea imi zicea:”Dar acum a plecat.Nu o sa-I mai vad niciodata ochii,chipul,niciodata”.Si imi repetam intr-una “niciodata” strangand ochii dand drumul mai multor lacrimi..
“Acum,nu il voi mai vedea niciodata,niciodata..niciodata..Mi-e dor,mi-e tare dor..
Vreau sa ma mai intalnesc cu el,vreau sa-I mai vad zambetul senin care mereu ma calma.Vreau..
Ma doare,ma doare”si imi puneam mana pe inima apasandu-ma.
“De ce a plecat?..De ce?..De ce nu il voi mai vedea niciodata,niciodata..
De ce nu mi-a zis?..De ce nu a vrut sa sufar?Acum imi face mai rau..De ce nu mi-a zis..De ce nu mi-a zis..De ce nu mi-a zis ca va pleca..De ce nu mi-a zis ca nu il voi mai vedea niciodata..niciodata.
Vreau,chiar vreau sa-I mai vad chipul,vreau sa-I vad zambetul,vreau sa fie langa mine..
Vreau sa fie langa mine,nu vreau sa plece,nu vreau..
Dar a plecat..”
Ei bine..nu aici s-a terminat totul.
Caci a doua zi nu am fost ca noua,ci distrusa,distrusa total.Aratam deparca nu am dormit o saptamana in continuu.Insa preferam sa zic doar ca nu am avut o noapte prea linistita.
Acest stres a continuat cateva zile.Plansul,cosmarurile au continuat.Noaptea il visam ca se intoarce,ca se intoarce la mine,si ma alina,ca-mi zicea ca si-a dat seama cat de mult i-am lipsit,si ca nu va mai plc niciodata..niciodata..Si apoi ma trezeam in plansete care din visul meu deveneau lacrimi de tristete.Abia adormeam,si dupaia ii revedeam chipul zicandu-mi ca si lui ii e dor de mine,dar n-are ce face,va ramane acolo.Si imi mangaia obrazul umed de lacrimi.
Ei bine..dupa cateva zile as putea spune ca mi-a trecut.Sau poate ca asta nu-I cel mai potrivit termen.Mai bine as zice ca ..m-am acomodat cu ideea ca nu il voi mai vede,cu o urma de regret amar.
In fiecare seara imi ziceam rugaciunea,apoi ma rugam,ma rugam din toata inima sa se intoarca,dar de buna voie.Altfel sa nu vina.Decat de buna voie.Aceasta era noua mea dorinta,iar noul meu scop..sa-mi continui viata..
Dar iata ca nu a fost chiar cum am crezut eu..Caci se pare ca undeva..a fost scris..poate in cer..ca noi sa traim apropiati..Asa ca..intr-o dimineata cand am venit,am intrat in clasa,l-am vazut scotandu-si cartile pe banca.
Nici nu pot descrie sentimentul simtit atunci.Caci nu a fost de bucurie..Dar..nici de tristete.Am vazut ca s-a intors si ochii mi s-au inlacrimat.S-a uitat la mine zambindu-mi,iar eu mi-am sters lacrima apropiindu-ma de el,semizambind.
“-Deci te-ai intors?
-Ei bine..sa zicem doar ca imi lipsea..app..locul acesta..si tot ce este aici.”
Cred ca nici nu mai vroiam sa aud altceva,ci doar ceea ce am auzit.S-a intors de buna voie.

toate fetele pe care le stiu si plac pe cnv sufera..devin confuza..ca si eu plac pe cnv si nu sunt asa disperata..Oi fi eu defecta ?..sa ma lamureasca si pe mine cineva :))

Nu trebuie sa fi defecte:)).Fiecare e diferit..;)

App..acesta e un capitol pe care cred SyL ca si u l-ai fi putut scrie inaintea mea si te-ai fi inspirat din vata ta.;)

5.Jungla noastra
Deci..dragi cititori,am revenit cu aberatiile mele despre iubire.
Dar ma gandeam ca macar odata sa va scutesc sa va plictisiti cu soarta inimii mele.Deci,reformulam.
Dragi cititori,am revenit cu noi aberatii deeespre...ta-na-na-na..despre,colegi.Mda,puteti sa-I spuneti satra,barfa,cum vreti,dar eu ii zic parere.
Deci..parerea mea despre colegul stangaci care scrie cu dreapta..cred ca,chiar toti ii ducem lipsa cand e plecat.baiatul asta are o inima firava,copilaroasa care se indragosteste usor.Poate ca nu dovedeste suficienta personalitate uneori,dar.in cele din urma,o ia pe calea cea buna.
Si acum sa va prezint si o colega de-a mea,care face parte din..cum ii zic eu..din nucleul bombei de fite.Poate ca pare o fire intelegatoare si prietenoasa la inceput,desi,cred ca ti-ar parea mai bine sa nu auzi dupaia ca te barfeste cu nu stiu cine,despre nu stiu ce..uneori chiar despre siretul stang din partea dreapta..
In fine..Ideea e ca nu am numai dragalasenii de colegi.
Baietii sunt chiar de treaba desi le e prea frica de fete.Mda..probabil unele dintre ele i-au lasat cu sechele..
Insa fetele..ma abtin..domina prostia si fandosia..cum iese o colega de-a mea la table,sa scrie o propozitie care-I trecea ei,in momentul ala,prin capul ei tant.Si scrie ca ea adora rochiile si fustele dar uraste pantalonii ca nu-I poarta decat baietoasele “jegaroase mintal”.
Ehh..ideea e ca nu sunt numai colegi normali(cel mult) si sunt si dintraia..
Asa,mai departe..pai cred ca intotdeauna o sa-mi aduc aminte de o tipa cu care ma aveam foarte bine cand eram mica,cu care ma mai pot amuza inca,oricand,pe multimea de lucruri pe care le avem in comun.Este o fire vicleana dar dulce si copilaroasa cu un plus de originalitate(nu intrebati ce)).
Inca o fata foarte de treaba,dar cu mici defecte,cred ca merita mentionata pt tot ceea ce o defineste.Poate ca este un pic cam independent uneori,dar nu consider asta neaprata o problema..
Pai cred ca as mai putea mentiona doar inca 2 persoane importante,dar mai intai inca un coleg.
O fire sportiva,uneori credula,care nu prea stie sa reactioneze in situatii de panica.Insa asta e..toti avem defecte.Mie cred ca intotdeauna el,imi va ramane printre primii baieti pe care i-as aminti din clasa.
Asa,deci acum..sa va vorbesc si despre persoane chiar foarte speciale.Am pastrat ce e mai bun pt la sfarsit,nu credeti?
Pai,de data aceasta nu va voi mai lasa curiosi,voi mentiona.
Colega mea de banca,este o fire firava,dulce,sensibila,copilaroasa si mai ales intelegatoare.Nici nu cred ca voi mai gasi vreodata o persoana pe care sa ma pot baza precum pe ea.Sincer,chiar as descri-o ca pe un inger,fara aripi,de pe pamant.Este gingasa ca o floare care niciodata nu se ofileste.Intotdeauna,indifferent de relele care si ei I se intamplat incearca sa nu-si schimbe starea,incercand sa evite mila celorlalti.
O invidez.Sunt constienta cand eu fac ceva rau si totusi continui.Mi-as dori sa fiu ca ea,si sa am pe cineva,pe masura.
Si inca o persoana pe care o numesc importanta dar cu toata gura o fac si dusmanul meu de viata.O fata care stie sa se faca apreciata,care are momente cand e intelegatoare,dar nu reuseste sa-ti prea inteleaga sentimentele.Poate ca a avut ceva cu mine la inceput.Dar asta e.Nu sunt perfecta.Si nici ea nu este.Dar imi este o prietena pe care totusi,m-as putea baza intr-o situatie nu prea fericita.
Cred ca v-am scris cateva,suficiente cazuri din realitate,dar hai sa tragem linie sis a adunuam tot ce v-am povestit.
Defiecare data cand merg intr-o clasa mai mare,cu un professor,I se spune ca ar trebui sa fie un exemplu pt noi.Li se spune ca sunt o jungla,colegi uniti,dar in rele.
Desi poate ca si intrand in clasa noastra pt prima data ai aceeasi parere.Dar cum ii mai spun eu,”Aici este chiar mai rau.Mai rau ca oriunde.Dar este jungle noastra,si suntem uniti in felul nostrum.Desi ne certam,injuram sau mai stiu eu ce..noi vorbim zambindu-ne,razand,pt ca ne intelegem intre noi,pt ca suntem noi..adica..noi,cu totii.Suntem o clasa unita,dar in felul nostrum.Nimeni nu ar putea sa inteleaga ce este aici,daca nu cineva din jungle,clasa noastra.”

Nananananaa...Kawaii...Stilul tau e mai mult pentru blogging decat pentru fan fic :p..si ...tu nu ai imaginatie?????..Pe bune,inceputul parca ar fi un articol de pe blogul meu (mai lipsea nyappy-ul si nyaa-ul -3- )

Si da,era absolut si total necesar sa sar cu gura :))

app..asta doar pt ca am zis aberatii..
in finee..dupa ce ca ti-am facut acolo descriere frumoasa:))

Mmmm... Mie imi place :X.... Sper ca nu ai de gand sa te opresti aici :o3

ms,nu credeam ca exista persoane in afara de colegi care-mi citesc fic-ul asta:))
ms

Nu ai pentru ce :)
Mie una imi place :X

k,am sa incerc sa post cat de curand si urmatorul capitol.

Nu mai scrii?

InfectedSoul: Cel putin 4 cuvinte intr-un post!

Yumi sunt nerebdatoare sa vad uramatorul camiptol...Toate au fost vor fi si sunt superbe si sincera sa fiu chestia cu banalitati e ceva ce mia sa intamplat in fine deabia astept noul capitol^^ PS Tino tot asa!

Hmm...eu sunt ultima descrisa, nu?:)) Nu de alta vroiam sa ma asigur ca nu-s ceva mai rau x_X. Ca stiu ca in zilele astea am fost mai diferita cu tine. Oricum felicitari pentru fic imi place mult!:)

Eu sunt aia de care ziceai ce e originala?..Sau cea care comenteaza..totusi astept nextul-.-...care nu cred ca o sa fie prea curand

App,,scuze ca nu prea am mai postat dar sursa de inspiratie a cam dat faliment.Deci..urmatorul capitol:

6.Lacrimile negre se decoloreaza
Complicata mea intrebare vesnica:de ce trebuie mereu sa fiu supusa sa-I resist?!
Ei binee..cred ca v-ati dat seama ca este ca intotdeauna vorba de el,el,el si iarasi el.Desi suna ciudat,o s-o spun:Ma calca pe nervi.O sa innebunesc.O sa cedez nervos.Nu mai resist.Sa-l vad intotdeauna iar si iar si iar.Uneorii ma imi pun mainile in cap strigand toate chestiile astea,si pe el nici nu-l intereseaza.
De ce ma pierd in ochii lui verzi?De ce??
De curand am fost intrebata ce vad eu,la el.Cand am auzit intrebarea déjà imi imaginam ca nu exista suficiente cuvinte pentru acest raspuns.Dar,asta,pana sa deschid gura.Cand am ramas fara cuvinte.Nu stiam ce sa zic,si am raspuns:”firea lui..”.In ultimul timp,tot gandindu-ma la intrebarea asta si la altele,incep sa realizez ca parca nici nu mai imi pasa atat de tare.Da’,il vad,da’,e dragutz,si atat!Inca ma fac tare atenta cand ii aud numele,si mi se pare in cuvant ciudat,cand il pronunt eu;chiar mi-e greu sa pronunt.Si nu pentru ca am te miri ce handicap,ci pentru ca mi-a placut CANDVA de el.
Mi s-a mai intamplat sa am moment cand sa nu ma intereseze de el,apoi sa revin la chestiile astea.Cand era plecat si credeam ca,chiar mi-a trecut,am realizat cand s-a intors,ca imi trecuse intr-adevar,dar in secunda doi,dupa cel l-asi fi revazut ma-si fi putut “reindragosti” imediat.
Azi intr-una dintre orele plictisitoare in care o colega citea nu stiu ce fragment dintr-o carte celebra,am reusit sa ma deprim total.Stateam,ingandurata si ma gandeam la diverse.Si aici nu ma refer la el,desi am reusit sa observ ca si el era plictisit,si statea cu capul pe banca,ingandurat.Dar de ce,de fiecare data cand intorceam privirea la el,el déjà ma privea?!Imediat lasam privirea in jos,nestiind cum reactiona el.Odata la scurt timp mi-am intors privirea iar spre el,si l-am vazut cu mana-n par,incordat cu era ingandurat cu privirea blocata in sus.
Oricum,cel putin,pe moment cred ca mi-a cam trecut de el.Dar ma enerveaza ca toata clasa ma “eticheteaza” la pachet cu el.Toata lumea face misto de situatia asta,crezand ca ne placem reciproc,desi eu nu il mai plac,iar el,probabil nu m-a placut niciodata.

In sfarsit ai revenit cu ficul >:D< Credeam ca nu o sa mai continui :o3

Si inca un capitol:
7.Mi-au inghetat amintirile
Desi ar suna ca ceva gen:gata,m-am decis sa nu mai imi aduc nimic aminte de el..Nu este asa!
1)nu este vorba de el,de aceasta data,ci de mine,pentru ca in cele din urma am reusit sa-mi dau seama,ca si eu mai exist nu doar el;
2)nu vorbesc la figurat cand zic “inghetat”,ci la propriu,deoarece:
In ultimul timp,din cauza stresului,raman doar cu dorinta ca vacant de iarna sa vina cat mai repede.Tot felul de amintiri di anii anteriori imi vin in minte.
Este iarna.
Dimineata,deschid ochii incetosati si vad in jurul meu tot felul de globulete,beteala si mai ales bradul impodobit cu acestea,si ii simt mirosul,proaspat,intepator,natural.Cand ma dau jos din pat,pe la talpi simt un curent de aer rece,care vine usor pe sub pragul usii.Ma imbrac,mai grosut,apoi,privind in jurul meu,vad stratul subtire de gheata de pe plasa geamului.Zapada adunata pe la geamuri,formata din mici stelute,inghetate.Privesc pe geam si vad totul rece,vad urme de picior care raman pe covorul de zapada,vad lumea imbracata gros cu glugile cu blana puse in cap ca sa se fereasca de inghet.Pomii,ii vad acoperiti de zapada.La cea mai mica adiere a vantului,acestia se scutura dand drumul la o parte mica din zapada,de pe varful crengilor,in jos.
Mai tarziu,ies afara cu una dintre prietenele mele care iubeste la fel de mult ca mine,zapada.
Mi-aduc aminte ca anul trecut luam turturi care atarnau de umbrelele bancilor,unii chiar mai grosi,si ii scultam,racaindu-I de banca,sub forma de inimi.Numai venirea primaverii mai topeau inimile noastre sculptate.
Mai mi-aduc aminte,cum era atunci cand eram mica si stateam la tara,cu bunica mea,la curte.
Camera in care ma trezeam era o incapere ingusta,ca a caselor de pe timpuri.Dormeam invelita cu mai multe plapumi,pe perne umplute cu pene de pasari de curte.Tin minte ca ma trezeam si abia mainile mi le scoteam din invelituri din cauza caldurii nadusitoare.Cand eu ma trezeam,intotdeauna,imi vedeam bunica cum inca baga lemne in foc.Un fond,se auzea muzica linistitoare,cantata din nai sau alte instrumente muzicale de la un post de radio,care nu mai exista in prezent.Pisica noastra care era nascuta in acelasi an si luna cu mine,era batrana si ingrijita.Mereu statea in casa si o tratam ca pe un copil.Dimineata o auzeam cum miauna mangaindu-se de picioarele bunicii,sau chiar pe langa soba cea fierbinte.Cand ma trezeam,doar ridicam plapuma si ea sarea in pat si venea langa mine,o inveleam si mai atipeam putin,deodata cu ea.Nu o sa uit niciodata,si spun asa pentru ca a murit acum cativa ani,torsul ei incet,cu o privire blajina.Era gri cu alb,marisoara si foarte pufoasa.Si ca sa nu va duc in eroare,nu era de sex feminin,ci era motan(pisica).
Dup ace mancam,mancarea pregatita de bunica,cu atata dragoste,ma infofoleam bine si ieseam din casa umbland pe o carare,caci in juru-mi era numai zapada,pana ieseam din curte.Ma intalneam cu o prietena care inca o mai am,apoi intram din nou in casa,unde ni se parea la inceput un aer sufocant,rosii,rumene la fata din cauza frigului.Tin minte ca ne jucam tot felul de jocuri ale copilariei,gen:profesoara(scoala),,diferite locuri de munca,faceam pe diferite animale,etc.

Acestea sunt amintiri placute,pe care eu nu o sa le uit prea curand,cum nu le-am uitat nici pana acum.
Imi doresc din toata inima ca iarna sa vine mai repede sis a retraiesc macar o parte din aceste amintiri,inghetate.

Vesnica ta obsesie..Exagerezi.Iar despre baiat si toata aceasta ,,telenovela" romantica..Iar despre baiat : Nu o sa il ai...

Sunt o ,,insensibila" stiu :o3

8.Viata mea de potaie fidela
In cautare de motive..
Ahm,chiar asa.Imi caut motive sa am draci sis a pot sa zbier.
Cand credeam si eu ca mi-a trecut cu el,l-a gasit pe el amicicia ai acum sa zicem ca stam un pic mai mult unul in preajma celuilalt,dar poate chiar din coincidente.Insa de exemplu intr-o vinery a jucat handball cu noi si ne-am distrat foarte tare precum ne-am distrat si am ras cu gura pana la urechi si dup ace mi-a facut o farsa.
Si desi de aici ar parea ca incepem sa ne imprietenim,acum e partea cand eu imi deschid ochii si imi dau seama ca toate chestiile astea se intampla din an in paste,cand are el chef.Si mai imi dau seama ca defapt el ma vede doar ca pe o colega,nici macar o amica,simplu,nu?
Dar atunci cand ma simt bagata in seama de el am asa o satisfactie de parca as fi un hachiko(sau cum drq s-o scrie) d-ala mangaiatu’ de stapan si strigat pe numele lui de potaita fidela,ascultatoare si mai ales fraiera.
Ca stau sad au din coada dupa el,cand el abia ma aude chelalaind cateodata,si ma mai mangaie odata pe cap in speranta ca dupaia ill as in pace,singur sa se duca la acele “lady” de paris.8-|
Ehh..dar de unde rareori mai fac popasuri cand obosesc de cat alerg dupa el dar apoi daca e nevoie imi rup labutele ca sa ajung din nou langa el,care abia ma observa.
Asta e are o les ape care nici nu isi da seama ca o tine in mana si ma trage oriunde merge si el.Logic ca ma doare cand ma smuceste dupa el,normal ca-mi face rau sa stau in preajma lui.
Dar chiar s-asa,el ma tine dupa el cu zgarda pe care nici nu o observa crezand ca eu sunt o potaie de p-e strazi,crezand ca-s prea nu stiu cum,cand defapt nici nu ma cunoaste.
In fine..asta e.El continua sa tina zgarda,mie provocandu-mi rani la gat de cat de stransa e.Dar el nici macar..nu observa.