Prin padure

Ma plimb prin padure.La un moment dat, simt miros de sange si ma indrept spre acel loc. Dupa ce merg putin mai departe, vad o gramada de trupuri de animale ucise recent. Dupa miros, imi dau seama ca pradatorul inca se afla prin preajma.
- Arata-te, lasule! strig eu catre el.
Deodata, in fata mea apare o creatura uriasa cu trup de urs si fata de caine turbat.
C:- Mai, mai dar ce avem noi aici? Se pare ca a ajuns masa.*incepe sa rada*
- Sa stii ca nu mi-e frica de tine. Am vazut creaturi si mai mari ca tine.
Creatura coboara spre mine si incearca sa ma atace. Cu ajutorul evantaiului, creez 3 turturi si ii arunc spre el, lovindu-i bratul stang.
C:- Ooo, dar esti putin incapatanata. Imi plac copii ca si tine. *ranjeste* Ii pot digera foarte usor.
- Sa stii ca nu ma intimidezi. Daca nu ti-e frica, vino sa ne luptam.
C:- Ha? Am auzit eu bine sau m-ai facut las?
- Da, sa stii ca te-am facut. Gaina fricoasa! *ii scot limba*.
C:- Vad ca ai curaj, fetito.
- Da, si nu numai. Am sa te inving. Dar totusi, de ce ai atacat acele biete animalute fara aparare? Credeam ca daca esti asa de mare, vei ataca animale mai pe masura ta, nu veverite sau lupi.
C:- Chiar vrei sa stii?
_ Da.
C:- Pai, am facut asta sa atrag un om. Am fost angajat de un barbat pe nume Kaze sa ucid o fata.
- K...Kaze? Vrei sa spui Kaze Yuzuki?
C:- Da. Asa cred ca-l chema.
in gand:"Acel om. Ma vrea moarta cu orice pret."
- A, si inca o mai cauti pe acea fata?
C:- Da. Stii tu unde este? Oricum, daca stii si nu-mi spui, te voi ucide.
*incep sa ranjesc*
- Este chiar in fata ta.
Cu ajutorul ghetii, urc pana in varful copacului din spatele lui. Nici nu apuca sa-mi spuna vreun cuvant si l-am atacat cu bucati de gheata. Cand am ajuns din nou jos, el era la pamant.
C:- T.....tu esti mult mai tare decat mi-a spus tatal tau. Am crezut ca nu va trebui decat sa te atac si gata. Nu mi-a zis ca esti in stare sa lupti sau sa te aperi. Antreneaza-te bine, si ai mare grija ca tatal tau va afla curand ca inca esti in viata. Se pare ca omul asta te vrea neaparat moarta. Ai mare grija de tine. *inchise ochii si muri*
Dupa ce a murit, m-am asezat langa cadavru si am inceput sa meditez.

Apar langa ea.

Ma ridic in picioare.
- Se pare ca omul ala ma vrea moarta cu orice pret.

-De ce ai plecat de langa mine?

- Scuze, dar voiam sa ma plimb putin singura. Oricum de data asta nu am patit nimic. *ii zambesc dupa care imi plec capul* Chiar imi pare rau.

-Era sa mori.Si ai ucis un om.

- Nu era sa mor. Si nu este un om, ci o creatura pusa de tata sa ma ucida. Ciudat este ca nu s-a aparat deloc. A fost usor, mult prea usor.
* Am un sentiment ciudat si ma dau cativa pasi mai in spate*

-Ochiul ingherului activat.Ce s-a intamplat?

- C..Cred ca inca traieste. *incep sa-mi tremure picioarele*
Creatura se ridica si incepe sa rada.
C:- Chiar ai crezut ca ma poti omora asa de usor? Sunt invincibil.
Creatura se indreapta spre mine sa ma atace.

Apar deasupra creaturii si ii infig o sabie in cap.

Capul creaturii crapa in doua si cade. Speriata, fug si ma pitesc dupa cel mai apropiat tufis.

-Hei, n-are de ce sa iti fie frica.Doar sunt aici.

Ies din tufis si merg langa el.
- Da, stiu. Doar ca or sa apara alte creaturi si mai puternice. Tata nu se va lasa pana cand nu voi fi moarta. M-am invatat minte. Nu mai merg singura nicaieri. *imi dau cu pumnul in cap* Sunt atat e proasta. Cum de am putut crede ca as putea infrange o asemenea creatura? Mai ales ca nici nu s-a aparat.

-Ai fi putut sa o bati.

- Da. Dar am fost asa de credula. *ma asez pe jos*

-Trebuie sa ai incredere in tine.

- Da. Aici ai dreptate.

-Sper sa faci asta pe viitor.

- Da. Asta am sa fac. Si, multumesc ca m-ai aparat. *il iau in brate*

-Asta e meseria mea.

*ii zambesc*
- Plecam de aici? Locul asta imi cam da fiori.

-Bine.Hai sa mergem.

- Ok. Dar unde?

-Habar n-am.Tu alegi.

- Eu am tot ales. Acum e randul tau.